ICSI este acronimul de la Injectie Intracitoplasmatica de Spermatozoizi. Este una din tehnicile de fertilizare in vitro destinata cazurilor cu spermograma puternic afectata sau unde este efectuata punctie testiculara pentru obtinerea spermatozoizilor necesari fertilizarii in vitro.
In cadrul acestei proceduri, cei mai bun spermatozoizi sunt selectati cu ajutorul unui microscop cu o putere de magnificatie de minim 400 de ori. Fiecare spermatozoid ales este injectat intr-un mod controlat in ovocit.

Cand se indica utilizarea ICSI?

  • Cand sunt foarte putini spermatozoizi – oligozoospermie
  • Cand spermatozoizii au o mobilitate foarte scazuta – astenozoospermie
  • Cand procentul de spermatozozi cu forme normale este mai mic de 4% – teratozoospermie
  • Cand sunt prezenti anticorpi antispermatici (test MAR pozitiv)
  • Cand exista malformatii ale spermatozoizilor – globozoospermie
  • In cazurile in care exista spermatozoizi in testicule insa nu pot fi ejaculati – azoospermie obstructiva
  • In cazurile in care exista esec de fertilizare la proceduri anterioare unde s-a utilizat ca tehnica fertilizarea conventionala
  • Atunci cand urmeaza sa se efectueze Testarea Genetica Preimplantationala (PGT) a embrionilor
  • Atunci cand se utilizeaza ovocite congelate

Procedura de ICSI consta in urmatoarele etape:

1. Stimularea ovariana controlata

Pe durata unui ciclu menstrual, in mod normal, un numar de foliculi (in functie de rezerva ovariana a femeii) incep sa creasca sub influenta Hormonului de Stimulare Foliculara (FSH) insa un singur folicul ajunge la maturitate si va ovula in ziua in care va avea loc descarcarea hormonului LH, hormon responsabil de inducerea ovulatiei. Plecand de la modelul natural, stimularea ovariana are rolul de a creste toti foliculii disponibili pentru ciclul menstrual respectiv si in acelasi timp sa blocheze ovulatia lor pentru a putea fi punctionati si aspirate ovocitele din interiorul foliculilor. Pentru a creste foliculii, pacienta isi va administra zilnic un tratament de stimulare ovariana ce are ca si substanta activa FSH (hormonul de stimulare foliculara). Pentru a bloca ovulatia, pacienta va mai administra o injectie, de regula dimineata. In functie de ce protocol de stimulare are (protocol lung sau protocol scurt) aceste injectii difera.Pe durata stimularii se vor face o serie de evaluari ecografice si hormonale in functie de fiecare tip de protocol si caracteristicile pacientei. Cand foliculii ajung la o dimensiune optima (cel putin 3 foliculi cu dimensiunea de peste 17mm) se va declansa ovulatia iar la 36-40 de ore de la aceasta injectie se va face recoltarea de ovocite.

2. Punctia ovariana ecoghidata – recoltarea de ovocite

La 36-40 de ore de la administrarea triggerului, ovocitele aflate in foliculi devin mature si astfel pot fi utilizate in procesul de fertilizare in vitro. Punctia se realizeaza sub anestezie si dureaza aproximativ 10-20 de minute. In timpul punctiei ovariene, sub ghidaj ecografic endovaginal, se punctioneaza toti foliculii iar lichidul folicular extras este preluat de embriolog pentru a cauta si prelua ovocitele.

3. Fertilizarea ovocitelor

Ovocitele recoltate prin punctie ovariana impreuna cu spermatozoizii cei mai buni vor fi pregatite pentru fertilizare.
In timpul procedurii de ICSI embriologul va injecta unul din cei mai buni spermatozoizi in ovocit crescand astfel sansa de fertilizare. A doua zi embriologul va verifica la microscop cate ovocite au fost fertilizate urmand ulterior ca embrionii obtinuti sa fie cultivati in medii speciale in incubator pana in ziua 3 sau 5 cand ajung la stadiul de blastocist.

4. Cresterea embrionilor in laboratorul de FIV

Embrionii obtinuti in urma fertilizarii vor fi cultivati in laborator in incubatoare speciale timp de 3-5 zile, in functie de particularitatile fiecarui caz. La anumite intervale de timp, echipa de embriologi va evalua morfologic fiecare embrion pentru a vedea daca evoleaza normal. Fiecare embrion va primi un scor pe baza caruia in final embriologul va decide daca indeplineste criterii minime de transfer sau de congelare. Exista mai multe sisteme de notare a calitatii embrionare, de aceea uneori notarea calitatii embrionare difera de la o clinica la alta.
La cazurile la care este necesara testarea genetica a embrionilor, in ziua a cincea, inainte de congelarea embrionilor se va efectua biopsia. Biopsia embrionilor se face cu un laser special si are ca scop recoltarea unor celule din viitoarea placenta. Aceste celule vor fi evaluate ulterior din punct de vedere genetic.

5. Embriotransferul

Embriotransferul consta in introducerea in uter a unu, maxim doi embrioni. Nu este o procedura dureroasa si nu necesita anestezie.
Dupa asezarea pacientei in pozitie ginecologica, doctorul va aplica un specul vaginal si va toaleta vaginul cu ser fiziologic si cu comprese sterile. Un ajutor va tine sonda ecografica transabdominala pentru a pune in evidenta uterul. Cu ajutorul unui cateter foarte subtire si moale introdus prin col, doctorul va plasa embrionul in cavitatea uterina. Cateterul este predat ulterior embriologului pentru a cofirma faptul ca embrionul nu a ramas in cateter.

6. Congelarea embrionilor – vitrificarea

In cazul in care nu se poate efectua embriotransferul din varii motive sau cand exista mai multi embrioni, acestia vor fi congelati pentru sarcini viitoare. Este foarte important ca vitrificarea (congelarea) embrionilor sa fie facuta individual, cate un embrion pe fiecare paieta. Congelarea individuala va permite transferul unui singur embrion ulterior.