Fibromul uterin reprezinta o patologie destul de frecvent intalnita la femeia aflata la varsta fertila.
Impactul fibromului uterin asupra fertilitatii este un subiect controversat si intens dezbatut. Clasificarea fibroamelor se face in functie de localizarea si dimensiunea acestora.
Fiind o patologie a carei incidenta creste odata cu inaintarea in varsta este de la sine inteles de ce incidenta fibromului uterin este atat de mare la pacientele cu infertilitate (unde varsta medie in general este 35+). Odata cu inaintarea in varsta scade si calitatea ovocitelor, principalul factor determinant al ratei de succes la FIV.
Si-atunci, cand devine o problema reala fibromul uterin si cand trebuie operat?
Orice interventie chirurgicala asupra muschiului uterin (asa cum se intampla in cazul indepartarii fibroamelor), impune amanarea unei sarcini pe o perioada variabila de timp, in functie de dimensiunea cicatricii.
Impactul negativ al fibroamelor in functie de localizare
1. Fibromul submucos: asa cum ii spune si denumirea, acesta se afla localizat sub mucoasa uterina (endometrul). Endometrul fiind locul unde se va implanta embrionul, datele clinice actuale au demonstrat faptul ca orice fibrom submucos are un impact negativ asupra implantarii embrionare si indepartarea chirurgicala inainte de sarcina este obligatorie.
2. Fibromul intramural: acest tip de fibrom este localizat in grosimea peretelui uterin. Impactul negativ al acestui tip de fibrom este cel mai controversat. Concluziile din datele actuale indica faptul ca daca acest tip de fibrom vine in contact direct cu cavitate uterina si are o dimensiune peste 4-5cm, indepartea chirurgicala imbunatateste rata de succes in majoritatea cazurilor. In cazul in care acesta nu este in contact cu cavitatea uterina si nu o deformeaza, indepartarea lui trebuie personalizata de la caz la caz.
3. Fibromul subseros: acest tip de fibrom este localizat sub seroasa uterului (foita ce acopera uterul la exterior). Acest tip de fibrom fiind la departare de cavitatea uterina nu prezinta un impact negativ asupra implantarii embrionare. Poate predispune totusi la unele complicatii pe durata sarcinii daca au localizari particulare (ex. istmic), daca au dimeniuni mari sau daca se necrozeaza.
Metode de diagnostic:
Ecografia transvaginala: este cea mai simpla metoda de diagnostic cu o acuratete foarte mare, dependenta bineinteles de performantele aparatului si experienta examinatorului. Ecografia poate distinge dimensiunea si localizarea fibromului precum gradul de vascularizatie. Atunci cand discutam despre fibromul submucos (cel care are si cel mai mare impact asupra implantarii) sau cel intramural la care nu stim cat deformeaza cavitatea uterina, ecografia cu instilare de solutie salina (sonohisterografia) reprezinta o metoda foarte eficienta de evaluare a impactului asupra cavitatii uterine.
RMN-ul cu substanta de contrast: este destinat doar anumitor cazuri cand dimensiunea fibromului este foarte mare, cand se suspecteaza leziuni neoplazice sau cand se doreste evaluarea raporturilor cu alte organe si vase mari de sange
Histeroscopia si laparoscopia: ambele pot fi atat metode de diagnostic cat si de tratament.
Tipuri de tratament
Tratamentul medicamentos
Indicatiile tratamentului medicamentos pentru pacientele ce urmeaza sa efectueze o procedura de reproducere umana asistata sunt limitate. Ca si optiuni terapeutice avem diverse tipuri de preparate pe baza de progesteron sau modulatori selectivi ai receptorilor de progesteron (ex. Esmya).
Tratamentul medicamentos poate fi util inainte de interventia chirurgicala, pentru a mai scadea din dimensiunea fibromului si pentru a favoriza excizia lui, sau postoperator.
De regula, tratamentul medicamentos se prefera la pacientele care nu mai doresc sarcini ci doar controlul simptomatologiei determinate de fibromul uterin, sau la pacientele la care interventia chirurgicala nu poate fi efectuata din varii motive.
Tratamentul chirurgical
Acesta este tratamentul de electie pentru cazurile la care fibromul uterin determina un impact negativ asupra implantarii embrionare sau asupra evolutie normale a sarcinii. In functie de localizare si dimensiunea fibromului se poate opta pentru histeroscopie-rezectoscopie sau laparoscopie. Exceptional, pentru cazurile la care nu poate fi efectuata laparoscopia din varii motive, interventia poate fi efectuata prin operatie deschisa.
Histeroscopia-Rezectoscopia
Se adreseaza fibroamelor submucoase (care se afla in interiorul cavitatii uterine). Este o procedura cu o durata medie de 30 min si se efectueaza pe cale vaginala (nu implica incizii). Cu ajutorul unui instrument fin (ansa) conectat la o sursa de energie si o camera video, se „feliaza” fibromul si se extrag fragmentele.
Laparoscopia
Se adreseaza fibroamelor intramurale si subseroase. Cu ajutorul unei camere video si a unor instrumente (pense) introduse prin peretele abdominal se va taia peretele uterin, se va extrage fibromul iar la final se va reface peretele uterin cu ajutorul unor fire speciale. Perioada in care pacienta nu are voie sa obtina o sarcina variaza in functie de dimensiunea si profunzimea inciziei uterine.
